Urechea umană este formata din trei părţi
urechea externă, urechea medie si urechea interna.
Urechea externă şi medie beneficiaza de sisteme de transport al urechii, colectează undele sonore şi le transmite la organului urechea neurosenzoriala interioara, în cazul undei sonore, vibraţiile mecanice sunt convertite în energie electrochimică, să urmeze căile auditive nervul auditiv sau nervoase cohlear sau centre cortical.
În timpul perioadei embrionare, urechea umană este schematica întocmit în două direcţii care vor coloniza o zonă e pol dlaterală cefalica a embrionului, care este situata ca organ senzorial primar, capsula otica.
Prima axă este mucoasa respiratorie şi îşi are originea în cavitatea nazală a embrionului, a creat rute şi a structurii a tubului auditiv sau trompei lui Eustachio, pentru a crea cavităţile urechii medii căptuşite cu o garnitură de tip respiratorie (rămăşiţă cumva sistem de setci vertebratele inferioare).
Al doilea este piele şi ea apare pe partea laterală a polului cefalic al embrionului şi al structurii canalului urechii, până la formarea membranei timpanului sau de timpan, constând din interior un strat epidermic (piele), o structură de sprijin (fibre) si un strat nativ de respiraţie in axa mucoasei.
Din punct de vedere funcţional, urechea umană conţine funcţiile auditive şi funcţiile de echilibru, o structura importanta anatomica complexa al: nervului facial, responsabil in cea mai mare a motricitatii faciale şi expresia facială.
Funcţia auditiva este asigurată de catre sistemul de transport (ossicular sistem timpan al urechii externe si medii), sistemul de colectare (de organe neurosenzoriale in urechea interna), şi toate căile auditive, care apar în nervul audiere de ajutor sau cohlear şi se încheie pe domenii specifice corticale în temporal. Modificarea rezultatelor funcţiei auditive în surditate (sau pierderea auzului).
Funcţia de echilibru este asigurata de catre vestibulul ( două organe neurosenzoriale in urechea interna), precum şi toate canalele care se nasc în nervul vestibular sau sold vestibular şi se încheie pe domenii specifice corticale. Disfuncţie a soldului conduce la instabilitate sau de vertij.